Crapul este pestele cel mai cunoscut şi mai caracteristic pentru apele noastre de şes . El nu este cautat numai de pescarii profesionişti , ci şi de cei sportivi . În tara noastră se întălnesc două forme deosebite de crap : crapul sălbaticdin Dunăre , Deltă si unele bălţi , avănd corpul mai alungit si acoperit cu solzi , si crapul de crescătorie , care este mai înalt de căt fratele său din apele naturale .Uneori corpul crapului din iazuri si heleşteie poate fi acoperit cu solzi , alte ori solzii lipsesc . De multe ori gasim însă si forme intermediare , cu putini solzi . Lungimea obisnuită a crapului salbatic este de 30 - 50 , iar greutatea de 1-2 kg , mai rar 4-6 kg .S-au pescuit insă si exemplare de peste 1 m , avănd o greutate de 25-30 kg .
Spatele crapului este verzui-negricios , laturile galbene-aurii , iar burta gălbuie . Coloratia lui , ca si a celor lalti pesti , variază în functie de apa care trăiesc , find mai închisă în balti , lacuri sau iazuri si mai deschisă în apele curgătoare . Caracteristice crapului sint cele două perechi de mustăti , gura carnoasă , buzele proeminente , formînd un fel de trompă , cu care scormoneste mâlul , si primul spin ferăstruit al aripioarei dorsale . Este deprisos să descriem crapul ca exterior , deoarece îl cunoaste toată lumea , chiar si elevii , fiincâ figurează în cartile de zoologie .
Crapul preferă apele stătătoare cu fundul mălos sau lutos , unde se recunoaste usor după basicutele de aier si nori de măl pe care îi ridică în preajma lui . Îsi trădează prezenta si printr-un fel de plescăît puternic , pe care îl face cand sare afară din apă . În răurile mari alege locurile în care apa are un curs domol , după cate un obstacol în cotloanele de lăngă mal etc . Perioada de nutritie începe în aprilie si durează pănă la sfărsitul luni octombrie , cănd de obicei se termină si sezonul unditului la crap . Cu exceptia perioadei de prohibitie , crapul se poate pescui tot anul , însă cele mai bune rezultate se obtin începănd din mai si pănă la ultimele zile calduroase de toamnă . În zilele călduroase se hrăneste între orele 5 si 10 dimineata si 16 si 19 după-masă . Crapul este sensibil la schimbările coditiilor meteorologice : scăderea bruscă a presiuni atmosferice si a temperaturii influientează negativ rezultatele pescuitului . Pofta de măncare a crapului este mai mare inainte si în timpul inundatiilor si scade o dată cu nivelul apei . Vara se obtin rezultate bune cu o oră- două înaintea furtunilor sau în timpul ploilor calde si de scurtă durată . Este un peste mofturos cand are hrană din belsug si devine mîncacios cand îi lipseste hrana naturală . Îată deci cănd trebuie sa-i oferim momelile noastre ( răme rosii , lipitori , vermisori , boabe de porumb moale , de grău fert , mazăre , cocolosi de păine sau mămăligută , cartofi fierti , miez de păine etc . ) . Fără o nadire ratională , începută cu 3-4 zile înaintea sedintei de pescuit , nu vom prinde nici exemplare "capitale" nici prea multi ciortănasi ( nadirea cu o saptămînă înainte o cosiderăm exagerată , deoarece crapi se adună în carduri mutăndu-şi deseori locul lor de hrănire ) . Este foarte important ca nada să contină elementele momelii .În caz contrariu , nadirea nusi atinge scopul . Atît la nadire , căt si la alegerea momelii trebuie să avem în vedere faptul ca preferintele crapului fată de hrana oferită se schimbă după anotimp . Asfel , primăvara crapul preferă rame si vermi , iar spre toamnă mămăligă si diferite boabe , în special de porumb . În marea majoritate a iazurilor , crapul preferă momeala de origine vegetală .
Deoarece crapul îsi caută hrana în special pe fundul apei , este evident ca momeala trebuie sa ajungă pănă acolo . De aici necesitatea folosiri unui plumb corespunzător ca mărime si formă , care să mentină momeala pe loc . Un plumb usor , purtat de curentul apei , este suspect pentru crap . Struna trebuie să lunece liber prin gaura care străbate mijlocul plumbului , pentru ca undita să fie sensibilă la muscătură .
De şi pescarul îsi schimbă uneori locul de pescuit , cautănd unul mai bun , totusi procedeile folosite la pescuitul crapului
-pescuitul cu pluta si pescuitul cu plumbul pe fundul apei -sunt stationare .Primul procedeu se foloseste în ape stătătoare sau cu un curs foarte domol si este metoda clasică de pescuit a crapului . Al doilea se practică în ape curgătoare de şes . În primul caz folosim o vargă de 2,8--3,5 m , iar în al doilea , una de 4--5 m. Ca număr , pentru un pescar se atmit numai două vergi .Orice procedeu am folosi , varga trebuie să fie puternică , rezistentă la tractiunea unui crap , care nu "glumeste" cu noi . Ia va trebui să fie si putin mlădioasă . Folosirea mulinetei în timpurile noastre este o necesitate obligatorie . Sunt preferate mulinetele cu recuperare rapidă , cu frănă puternică , de exemplu , cea cu tambur fix . La mulinetele rotative se va folosi un nailon de 0,40--0,60 mm , iar la cele cu tambur fix unul de 0,30--0,35 mm. Lungimea va fi de 50--60 m .Struna va avea o grosime mai mică de căt firul . Lungimea ei va fi de 12--15 cm . Pentru crapi mai mari se folosesc carligele nr 3--5 , iar pentru pescuitul exemplarelor mai mici , nr 5--7 , în toate cazurile de formă ogivală . Lungimea tijei trebuie să corespundă cu felu momelii : pentru răme vom întrebuinta un cărlig cu tijă lungă , iar pentru cocolosi de mămăligă unul cu tijă scurtă . Crligul trebuie să fie facut din otel bine călit , iar înainte de al lega pe strună trebuie să fie încercat de noi .
Pluta trebuie să fie supraveghiată în permanentă , deoarece se stie că crapul mai întăi încearcă, gustă , scuipă afară momeala oferită de noi pe fundul apei . Toate aceste tatonări ale crapului se petrec în căteva secunde si trebuie să gasim momentul optim , adică momentul în care pluta dispare , cufundu-se pentru a executa miscareascurtă , dar energică de întepare .
Obosirea si aducerea la minciog a unui crap mare cere multă răbdare .Ia cere si tactică din partea pescarului , deoarece buza subtire a crapului nu rezistă la o tractiune prea mare ( poate nici struna ) .In aceste momente, sfoara trebuie lungita si la momentul oportun scurtata, altfel vom scapa crapul, care isi are "tactica" lui.Crapul, care a reusit saintre in stuf sau in papuris si sa incalceasca nailonul va scapa intotdeauna.Cu o experienta in acest domeniu reusim sa obosim un crap de 4-5 hg chiar si cu un nailon de 0,30mm, daca il putem scoate mereu din apa, pentru ca sa "inghita"aer.Numai cand il vedem rasturnat pe spate sau pe o parte il vom apropia de noi.
Pescuitul cu plumbul pe fundul apei se practica pe Dunare si in apele mai mari de ses, dar poate fi aplicat si in apele statatoare, cand acestea sunt agitate de valuri mari.La aruncarea plumbului tintim exact locul ales.Cufundandu-se, plumbul atinge fundul raului, dupa ce curentul il poarta o vreme, asezandu-se in aval de locul unde a cazut.Prin recuperarea partiala a firului facem contactul intre noi si plumb.Cand nailonul se intinde, iar varful vergii, se clatina, in jos sau lateral, intepam in sens opus si incepem lupta emotionanta, care uneori dureaza si o jumatate de ora.
Uneori crapul isi aduna ultimele puteri cand nici nu ne asteptam, deaceea trebuie sa fim foarte atenti in timpul obosirii lui.